Datini și obiceiuri

Spațiul dâmbovițean este păstrător al datinilor și obiceiurilor strămoșești, contribuind la conservarea și perpetuarea tradițiilor neamului.

Nunta

Pentru locuitorii din satele dâmbovițene, nunta reprezintă și azi un motiv de sărbătoare pentru întreaga comunitate. Ceremonialul de nuntă prezintă similitudini în toate zonele ţării, elementele arhaice îmbinându-se cu cele moderne. Se păstrează încă următoarele obiceiuri: mersul la apă, îmbrăcatul miresei, turta miresei, bărbieritul ginerelui, luatul voalului, îmbroboditul miresei, muzica lăutărească, dansuri tradiționale românești (“Jocul bradului” sau al “Steagului”, “De trei ori pe după masă”, “Nuneasca”, “Jocul miresei”). Cu toate acestea, influențele societății moderne se reflectă și în ritualul nunții, prin reducerea ceremonialului, scurtarea duratei nunţii, diminuarea/dispariţia anumitor personaje (starostele este înlocuit de lăutar), sau a anumitor momente. Costumul popular purtat de miri în cadrul ceremoniei a fost înlocuit de hainele civile, în puţine localităţi mai păstrându-se acest obicei şi numai în anumite momente premergătoare nunţii (chemarea la nuntă).

Obiceiurile de iarnă

Colindul este unul din cele mai reprezentative obiceiuri de iarnă, îmbracând două forme de manifestare:

a) colindul cu mască animalieră – care este considerat ca fiind cea mai veche formă de întâmpinare cu bucurie a Anului Nou. Măştile întâlnite în această regiune sunt: Capra/Brezaia, Vasilca şi Ursul.
b) colindatul propriu-zis, când adulții și copiii merg din casă în casă, urând și vestind gospodarilor bucuria sărbătorilor de iarnă. Dintre cele mai cunoscute colinde, amintim: Moş Ajun, La Moş Ajun, Bună dimineaţa, Astă seară-i seară mare, La colindat, colindeţe. La sfârșitul uratului colindătorii sunt răsplătiți cu așa-zisele colindețe: covrigi, biscuiți, gogoși, mere, etc.

Sorcova – este un obicei ce se păstrează din cele mai vechi timpuri în spațiul dâmbovițean. În Ajunul Anului Nou copiii de la sate și orașe colindă fiecare casă, cu sorcove viu colorate, ce au înlocuit în timp crenguţele de pom înmugurite. Chiar dacă ea este atestată ca fiind de origine slavă (“surova”), datina era întâlnită şi la romani, la Calendele lui Ianuar, odată cu darurile împărţindu-se şi crengi verzi (Steve), Steva reprezentând zeiţa sănătăţii.

Steaua – este unul din obiceiurile cele mai des întâlnite în toate regiunile țării. Atestat încă din secolul al-XVIII-lea şi creat de către biserică sub influenţa creaţiilor luterane şi calvine, obiceiul umblatului cu Steaua este un real motiv de bucurie pentru toți copiii. În trecut, stelarii purtau “Steaua” îmbrăcați în costume populare sau în costume albe cu panglici multicolore, uneori având coifuri asemeni magilor cu numele personajelor biblice. Obiceiul în sine vestește nașterea Pruncului Iisus. Steaua este reprezentată fizic printr-o stea, pe schelet de lemn, având în centru o icoană cu Nașterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus.

Pluguşorul şi semănatul – au un substrat agricol arhaic, urmărind prin “magia imitativă” să asigure abundenţa recoltelor, fiind practicat şi în Muntenia, precum şi în zonele limitrofe. Pluguşorul dâmboviţean cunoaşte două moduri de manifestare : unul scandat, recitat şi altul cântat, care se găseşte într-o frecvenţă mai mare faţă de primul. Tradiția spune că toate casele trebuie colindate, altfel va fi urmărită de ghinion tot anul.

Colindul cu Vasilca – este un obicei păstrat în anumite zone și este sărbatorit în prima zi a anului, de Sfântul Vasile. Obiceiul constă în colindul unei cete formate din tineri sau adulţi care poartă o căpăţână de porc împodobită cu flori şi dantele numită “Vasilc㔺i se colindă cu ea pe la casele gospodarilor, colindătorii primind bucate şi bani. În curtea gospodarilor, muzicanţii cântă din instrumente (vioara şi ţambal), acompaniindu-şi vocea.

Boboteaza – este serbată pe 6 ianuarie. În această, zi credincioșii merg la biserică și iau agheazmă (apă sfinţită), din care gustă de trei ori, dimineața, pe nemâncate. Agheazma rămasă este pusă într-o sticlă legată cu un buchet de busuioc și cu ea vor fi stropiţi cei bolnavi, fiind considerată că are puteri tămăduitoare. În Ajunul Bobotezei se ţine post, iar fetele pentru a-și afla ursitul, ţin post negru și își pun busuioc sub pernă.

Iordanul – este sărbătorit pe 7 ianuarie, cand este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul. Noaptea, tinerii necăsătoriţi merg la preot să-i ceară galetuşa şi busuiocul (buchetul de busuioc) pentru a o folosi în noaptea de Iordan, când merg pe la casele gospodarilor. “Iordanitorii” intră în casele sătenilor şi ,,aruncă în sus” mai întâi copiii ,, ca să crească mari”, apoi pe ceilalţi membri ai familiilor.