Geografie și Climă

Date Geografice

Orașul Târgoviște este situat geografic în zona de contact dintre Câmpia Româna și Subcarpați, pe brațul drept al râului Ialomița.

Menționat pentru prima dată într-un jurnal de călătorie din 1396, aparținând lui John Schildberg, orașul devine capitala statului feudal Țara Românească începând cu 1418, statut pe care îl ocupă, cu unele intermitențe, până la 1713. Este, astfel, reședința oficială a lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș sau Constantin Brâncoveanu, și îi menționăm pe cei mai importanți dintr-un număr de 33 de domnitori care au cârmuit țara de la Curtea din Târgoviște.

Astfel, orașul s-a bucurat de o evoluție accelerată, concentrată în jurul curții domnești și a limitele șanțurilor de apărare (Șanțul Cetății), care porneau la nord, din Teiș, actualul cartier Sârbi, și se termina la Poarta Bucureștilor, în sud. Târgoviște avea avantajul poziției geografice, fiind situat la intersectarea unor importante drumuri comerciale, precum vechiul drum al Brașovului, dar și „Drumul Găeștilor” și al Ialomiței.

judetul_dambovita

Județul Dâmbovița

Județul Dâmbovița

Judeţul Dâmboviţa are o suprafaţă de 4054 Km2 (1,70 % din suprafaţa ţării) repartizată astfel: 63 % – teren agricol, 29 % păduri şi 9 % curţi construcţii. Judeţul Dâmboviţa este situat în partea central-sudică a ţării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa.

Coordonate: este intersectat de paralela de 450 lat.N (N de Tătărani,Ocniţa) şi meridianul de 25,30 0 long. E

Judeţele vecine: Braşov, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Teleorman şi Argeş.

Altitudinea maximă se înregistrează în vf. Omul (2505 m) din Munţii Bucegi, iar cea minimă de cca 120 -125 m, în Câmpia Titu.

Clima este temperat-continentală, însă datorită diversității reliefului, temperatura și condițiile de mediu variază enorm de la o regiune la alta, cele mai calde fiind în sud și pe coastă. Anotimpurile oscilează între veri extrem de călduroase și ierni deosebit de geroase (temperaturile de -20 grade Celsius nu sunt neobișnuite în zonele muntoase pe timpul iernii).

Zone de rezervaţie

Peştera Răteiului

Este săpată în calcarele jurasice ale muntelui Lespezi în versantul stâng al pârâului Rătei – afluent al Ialomiţei la altitudinea de 1080 m. Prima menţiune este făcută de Al. Orescu într-o lucrare din 1904, dar începe să fie cercetată abia în 1970. De dimensiuni gigantice, cu galerii dispuse pe trei etaje ce însumează 5160 m, a fost creată de acţiunea combinată a apelor provenite din râurile de suprafaţă şi din infiltraţia precipitaţiilor.

Se caracterizează prin abundente curgeri subterane în galerii meandrate şi schimbări repetate de drenaj pe liniile majore de fractură.

Prezenţa în galerii a concreţiunilor de calcit gips şi aragonit îi sporesc valoarea, căci ele sunt elemente rar întâlnite în alte peşteri din ţară.

Este interesant de menţionat jocul “de v-aţi-ascunselea” al apelor pârâului Rătei. Acestea se pierd în amonte, apar în sifonul 5 al peşterii, parcurg Galeria în cascade pe un traseu inaccesibil pentru om, reapare în sifonul 3 după care întră în Galeria Braclazelor. Acet joc interesant îl realizează în roca calcaroasă şi alte pârâiaşe afluente ale Răteiului.

Peştera Răteiului este închisă putând fi vizitată cu aprobare specială. Se poate vizita în schimb o altă peşteră situată în apropiere.

Peştera Ursului

*Altitudine 1548 m

Peştera Ursului din versantul stâng al văii Tătarului a fost menţionată încă din 1911 de C. N. Ionescu.

Peştera are două ramuri situate la distanţă de 40 m una de cealaltă, dar sunt considerate o unitate fiind asemănătoare (peştera nr. 1 în amonte şi peştera nr. 2 în aval).

Intrările în peşteră au fost colmatate de blocuri şi grohotiş calcaros pe care s-a depus un strat nu prea gros de sol vegetal. Această blocare a intrărilor aproape totală s-a produs probabil spre sfârşitul glaciaţiunii ultime, iar formaţiunea stalagmitică foarte groasă care a cuprins aproape întreaga suprafaţă a depozitelor de umplutură se datorează umidităţii crescute.

Datorită necesităţii studiului geologic detaliat a masivului Tătaru, în 1957 cercetătorii Secţiei de paleontologie a Institutului de speologie “Emil Racoviţă” au degajat intrările în peşteră.

Peştera a fost excavată în calcarul titanic al masivului Tătarului la o înălţime de 100 m. Intrarea este orientată spre sud-est în peştera nr. 1

Interiorul este format din două coridoare care se separă încă de la intrare: unul de 88 m lungime, al doilea de 25 m unite între ele prin galerii.

Plaiul Domnesc

Situată la marginea localităţii Moroieni de la poalele Bucegilor este semnificativă prin calcarele recifale ale tithonicului. Aceste calcare se întâlnesc şi în rezervaţia Plaiul Hoţilor situată la est de şoseaua Sinaia – Moroieni – Târgovişte în muntele Păduchiosul. Calcarele recifale ale tithonicului din această rezervaţie sunt cunoscute şi sub numele de calcare Stramiberg (după numele localităţii din Cehoslovacia).

Fauna de fosile este formată din spargeri calcaroase, numeroşi corali, gasteropode, cefalopode, brahiopode, echinodirnie, dar remarcabilă este fauna de crustacee decapode din care au fost determinate peste 40 specii şi subspecii.

Speciile foarte rare, care prezintă interes deosebit pentru studiile de filogeneză sunt crustaceele amintite mai sus, Galaesneropsis Lectythocaris şi gasteropodul Protocypreatithonica primul ghioc apărut până în prezent numai în Sicilia.

Pe muntele Lespezi, la nord de puctul Claia de Piatră, se găseşte un mic petec de calcare calloviene de culoare cenuşiu-deschis subnoduloase şi cu accidente silicioase negre spre partea superioară a succesiunii straturilor, fiind cel mai bogat nivel stratigrafic din Carpaţi.

Parcul Național Bucegi

Parcul Național Bucegi

Parcul Natural Bucegi

Parcul Natural Bucegi este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), sitată pe teritoriile administrative ale județelor Brașov, Dâmbovița și Prahova.

Parcul Natural Bucegi a fost creat odată cu promovarea și dezvoltarea turismului, ca măsură de prevenire a procesului de exploatare irațională a resurselor naturale și distrugere a diversității biologice. Are o suprafață totală de 32.663 ha, din care 16.334 ha se află pe teritoriul județului Dâmbovița.

 

Lista ariilor protejate

Denumirea ariei protejate Localizare Categorie IUCN Tip Suprafață(ha)
Cheile Tătarului, Munții Bucegi Moroeni IV mixt 144,30
Izvorul de la Corbii Ciungi Corbii Mari IV floristic și faunistic 5
Locul fosilifer de la Vama Strunga Moroeni III paleontologic 10
Orzea – Zănoaga Moroeni IV mixt 841,20
Peștera – Cocora (Valea Horoabei – Cocora) Moroeni III mixt 307
Peștera Răteiului Moroeni III speologic 1,50
Plaiul Domnesc Moroeni IV paleontologic 0,50
Poiana Crucii Moroeni IV floristic 0,50
Poiana cu narcise din Valea Neajlovului Vișina, Petrești IV floristic și peisagistic 15
Rezervația Plaiul Hoților Moroeni IV paleontologic 0,50
Turbăria Lăptici Moroeni IV botanic 14,90
Zănoaga – Lucăcilă Moroeni IV mixt 259,40

 

Climă

Existenţa climei temperat-continentale pe teritoriul Târgoviştei se motivează prin faptul că paralela de 45° latitudine nordică reprezintă nu numai jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator, dar şi dintre culmile Carpaţilor Meridionali şi Câmpia Română, străbătând teritoriul municipiului pe la nord, pe linia Şotânga-Doiceşti-Aninoasa.

Orașul Târgoviște

Orașul Târgoviște

Masele de aer rece polar ocolesc arealul târgoviştean datorită prezenţei dealurilor înconjurătoare. Beneficiind de apărarea naturală împotriva vânturilor dominante, datorită barajelor oferite de Culmile Subcarpaţilor externi, care o împresoară spre nord-vest (Masivul Spătărelul – Mitropolia, cu altitudine maximă de 693 m) şi nord-est (Dealul Mânăstirii, altitudine maximă de 425 m), Târgoviştea este caracterizată de un microclimat specific urban, cu ierni blânde, uneori prea blânde, şi veri aproximativ răcoroase, cu o temperatură medie anuală de + 9,9°C (izoterma de + 10°C conturează limita nordică a câmpiei şi traversează de la vest la est Câmpia Înaltă a Târgoviştei). Circulaţia aerului fiind slabă, frecvent se produc inversiuni de temperatură. Numărul zilelor senine este în medie de 110-120 / an, iar al celor acoperite de 120-140/an. Orientarea nord-vest – sud-est a Văii Ialomiţei şi fragmentarea reliefului fac ca, la Târgovişte, vânturile din nord-vest să aibă o pondere de 23%, în timp ce vânturile din direcţia nordică să aibă o frecvenţă de numai de 37% . Viteza lor medie variază între 1-3 m/s, valoarea cea mai mare înregistrându-se în luna aprilie, iar cea mai mică în luna iunie. Câmpia Târgoviştei este spaţiul manifestărilor eoliene moderate. Vânturile cu viteze cuprinse între 2-5 m/s au o pondere de 54%, cele tari, cu viteze de peste 10 m/s, sunt rare, iar cele mijlocii, cu viteze între 5-10 m/s, au o pondere de 5,6 % . Vânturile violente sunt rare, se resimt în lunile de vară (iulie, august) şi produc pagube livezilor, culturilor şi reţelelor de telefonie şi electricitate.

Valorile precipitaţilor atmosferice sunt cuprinse între 600-700 mm anual: cele mai scăzute se înregistrează în luna martie (36 mm), iar cele mai mari în luna iunie (1000 mm), respectiv iulie, anul 2005, cu căderi spectaculoase de ape meteorice. În zilele senine, indiferent de anotimp, pitorescul masivului Leaota din Bucegi este perfect vizibil, dominând peisajul Târgoviştei.

În Târgovişte sunt create condiţiile de apariţie a ceţei, datorită numeroaselor nuclee de condensare aflate în suspensie, la o umiditate a aerului mai mică de 100%, numărul zilelor cu ceaţă “de advecţie” fiind aproape dublu faţă de regiunile învecinate (50-55 zile). Se remarcă o frecvenţă mai mare a ceţei în lunile octombrie-februarie. Platforma industrială a oraşului, care emană în atmosferă pulberi sau noxe poluante, determină o vizibilitate mai redusă, favorizând apariţia ceţurilor de radiaţii în dimineţile cu cer senin, nebulozitatea crescând artificial din cauza poluării cu cel puţin 1/10 faţă de zonele învecinate. Numărul zilelor cu polei este în medie de 4-5 zile, excepţia producându-se în anul 1963, când au existat 12 zile cu acest fenomen climatic. Iarna, pe timp ceţos şi vântos (sub 5 m/s), apare chiciura în cazul advecţiei aerului umed şi în condiţiile răcirilor radiative nocturne, în medie 2-3 zile, dar în anii 1942,1954 şi 1963, numărul zilelor cu chiciură a ajuns la 20.

Brumele de toamnă, dar mai ales cele de primăvară, pe fondul temperaturilor negative, a umezelii relative apropiată de saturaţie, a micşorării turbulente a aerului, dar şi a altor cauze fizico-geografice locale, provoacă importante pagube culturilor legumicole şi livezilor de pomi fructiferi, dar fără a afecta circuitul biologic al culturilor agricole. Cele mai timpurii brume se încadrează în a doua decadă a lunii aprilie, intervalul fiind de 140-150 zile până la cele de toamnă. Târgoviştea deţine recordul pe ţară când, în anul 1962 în luna iunie, s-au înregistrat 20,4 ore cu fenomene orajoase într-o singură zi, de 8 ori mai mult faţă de durata medie exprimată în ore/zi. În zona Târgovişte se înregistrează 3 luni reci şi umede (I,II şi XII) şi 4 luni aride (III, VIII, X şi XI), celelalte fiind moderate.

În concluzie, potenţialul climatic la Târgoviştei, în ansamblu, este moderat, fără contraste termice pronunţate, cu fenomene climatice – ceaţă, brumă, oraje – mai puţin intense şi frecvente, durata de strălucire a soarelui fiind satisfăcătoare, iar vitezele reduse ale vântului caracterizându-se prin predominarea calmului atmosferic.